Un boxer renumit, cunoscut pentru pumnii lui devastatori, intră în vestiar înainte de antrenament. Scoate din buzunar portofelul, plin ochi cu bani, și se gândește că nimeni nu ar îndrăzni să-l fure, având în vedere reputația lui. Totuși, pentru a fi sigur, scrie pe un bilețel:
„Cine îl fură, îl bat rău (campionul lumii la box)”.
Zâmbind mulțumit de sine, își lasă portofelul bine la vedere și pleacă la antrenament, convins că nimeni nu ar risca să-l înfrunte.
După câteva ore de efort intens, se întoarce în vestiar, obosit, dar cu gândul la portofel. Însă, când deschide ușa dulapului, surpriză! Portofelul lipsește. Singurul lucru rămas este bilețelul, același pe care îl scrisese cu încredere. Nedumerit, îl ridică și observă că cineva a scris ceva pe spate. Întoarce hârtia și citește:
„Prinde-mă!!! (campionul lumii la fugă)”.
***
Ion, după ce se întoarce de la Cluj cu un binoclu nou-nouț, nu rezistă să nu se laude prin sat. Îl întâlnește pe Gheorghe în fața casei sale și, cu o mândrie vizibilă, scoate binoclul dintr-un toc elegant, strălucitor.
— Gheorghe, uite ce mi-am luat de la Cluj, un binoclu! Ăsta e instrumentul minune, cu el poți să vezi până hat departe, ca și cum toate lucrurile ar fi lângă tine!
Gheorghe se uită sceptic la binoclu și își pune mâinile în șolduri.
— Ma, nu se poate așa ceva! Ce-i, ficțiune asta?
— Ba bine că se poate! — insistă Ion, fluturând binoclul înaintea lui Gheorghe. — Uite, aseară stăteam eu liniștit în curte și, cu binoclul ăsta, te vedeam perfect! Cum te jucai cu nevasta-ta, cum o mai alergai prin curte, cum o mai iubeai… Tot, ca și cum eram acolo!
Gheorghe se oprește din râs, se uită la Ion cu o privire serioasă și ridică o sprânceană:
— Ion, să știi că binoclul tău nu-i bun de nimic! Eu aseară n-am fost acasă!