Copil de 3 ani în insuficiență respiratorie, salvat în ultima clipă de un paramedic prin intermediul telefonului

Doi părinți au trăit cele mai îngrozitoare clipe din viața lor după ce băiețelul lor de doar 3 ani s-a înecat în timp ce mânca o bomboană.

Au apelat imediat numărul 112 și au sperat la un miracol care să-l salveze pe micuț, iar rugăciunile aveau să le fie ascultate.

– Alo! Pompierii suntem! Ce problemă aveți?

Într-o asemenea situație de criză, timpul era scurt, iar echipajul de urgență nu ar fi ajuns în timp util. Viața micuțului depindea de bărbatul de lângă el, iar deciziile care erau luate în acel moment aveau să-i decidă soarta.

Îngerul păzitor al copilului a făcut ca fix în acel moment în camera dispeceratului să intre un paramedic tocmai întors de la o intervenție.

A auzit discuția telefonică din întâmplare, iar primul său instinct a fost să intervină și să dea indicațiile care aveau să salveze viața băiețelului.

În primă instanță, bărbatul de la celălalt capăt al firului era încredemenit, speriat pentru soarta sufletului de lângă el care era mai aproape de moarte cu fiecare secundă care trecea.

Deoarece nu avea nicio cunoștință în ceea ce privește acordarea primului ajutor, singura sa speranță era în venirea ambulanței, care însă era mult prea departe în acele clipe de groază.

Adrian era însă conștient că acțiunile din minutele ce urmau vor decide soarta băiețelului, așa că fără să stea pe gânduri a început să-i explice bărbatului pas cu pas cum să-i salveze viața.

“Adrian, colegul nostru, paramedic cu experiență, tocmai se întorsese de la o intervenție și intrase în dispecerat să-și facă raportările. Aude conversația dintre dispecer și bărbat, ia căștile de rezervă pe urechi și preia apelul:

– Cu ce s-a înecat copilul, domnule?
– Cu o bomboană, dar nu mai respiră!
– Trebuie să vă calmați și, împreună, să încercăm să-l salvăm! Mă auziți?

– Avem nevoie urgent de o ambulanță!
– Domnule, trebuie să mă ascultați cu atenție! Ascultați-mă cu atenție, vă rog!
– Da! Vă ascult!
– Ce vârstă are copilul?
– 3 ani, domnule!

În timp ce paramedicul vorbea, bărbatul care sunase la 112 transmitea informațiile unei alte persoane aflate lângă micuț:

– O să vă rog frumos să-l luați în brațe și să-l puneți pe brațul stâng cu fața în jos, astfel încât palma mâinii stângi să-i sprijine bărbia copilului! Ați înțeles?

După ce aceste manevre au fost îndeplinite cu succes, au urmat alte instrucțiuni:

– Acum, încercați să-i aplicați copilului 5 lovituri cu podul palmei, între omoplați, de jos în sus! Ați înțeles? Trebuie să-l loviți de jos în sus între umeri!

Zis și făcut, dar niciun efort nu părea că dă rezultate. Chiar dacă indicațiile primite telefonic erau foarte detaliate, băiatul nu părea să-și recapete suflul. Îngrozit, bărbatul care se afla lângă el a cerut din nou ajutorul paramedicului, care a dat dovadă de un calm ieșit din comun.

Fără să-și schimbe tonul vocii, care probabil ar fi creat spaimă în jurul său, a sugerat ca manerva de prim-ajutor executată anterior să fie repetată.

– Concentrați-vă, vă rog! Haideți să mai încercăm o dată! Loviți-l pe copil în aceeași poziție! Mă auziți?, a rostit acesta.

După ce ultima lovitură pe spatele micuțului a fost aplicată, de data aceasta cu mai multă disperare ca niciodată, un plâns răgușit s-a auzit prin receptorul telefonului. Băiețelul respira din nou și era în afara oricărui risc!

– Respiră! Respiră! Și-a revenit!, a strigat bărbatul cu ultimele puteri.

Cea care l-a ținut în brațe pe micuț în tot acesta timp a fost chiar mama sa, care vedea fără putere cum viața se scurge din el cu fiecare secundă.

Îngrozită, a respectat întocmai indicațiile primite din partea soțului său, iar în cele din urmă puiul său și-a revenit în fire.

Iată un exemplu care ar trebui să ne facă să realizăm cât de importante sunt cursurile de prim ajutor. Din păcate, asemenea incidente se întâmplă în fiecare zi, însă nu toate au același final fericit.

Paramedicul Adrian ar trebui lăudat pentru controlul de sine ieșit din comun, care este esențial în aceste momente, însă nici puterea celor doi părinți de a acționa în ciuda groazei pe care o simțeau nu poate fi ignorată.


Lasă un comentariu